work…

saptamana ce tocmai se incheie pt mine a fost prima saptamana de lucru (in Romania, si nu in sensul de aplicat chestionare sau facut munci voluntare). a trebuit sa ma trezesc din nou la 7 dimineata, ceea ce a fost un chin, nici nu mai stiam cum e. mi-e tare greu sa-mi dau seama cum de pana acum 3 ani, adica in liceu, deja la ora aia eram perfect functionala, gata de calculat functii si integrale. nu vreau sa intru in detalii, ca o sa devin melancolica – mi-e tare dor de vremurile acelea. anyway, se spune ca de ce fugi, de aia nu scapi..si, incep sa cred ca asa e. eu nu sunt facuta pentru a vinde, consider ca nu stiu, nu pot, nu-mi place sa vand…si uite ca asta am ajuns sa fac. si nici macar nu m-a pus cineva sa o fac. de buna voie si nesilita de nimeni (decat poate de imprejurari) mi-am depus cv-ul, apoi m-am dus la interviu, si apoi la un altul, si iaca m-am trezit in brate cu postul de Account Manager…hm, pompos, americanizat, la moda, cum sunt mai toate denumirile de “job-uri”, mai nou. si e si la o agentie de publicitate, ceea ce, uau, adica nu m-as fi gandit vreodata. eu care mereu am fost mai apropiata de PR. din pacate insa, putea sa fi fost la fel de bine la o fabrica de cuie, sau sireturi, sau furculite. eu trebuie sa vand produsele firmei, care intamplarea face – sunt materiale publicitare. da, stiu, e cam mult prea devreme pt a-mi pierde entuziasmul dar, macar inca nu mi-am pierdut speranta. sper ca o sa rezist destul de mult incat sa si invat ceva din asta, sper ca o sa ajung sa fiu buna in ceea ce trebuie sa fac, sper…in cele din urma, ca poate o sa ajunga sa-mi si placa. ah…si cel mai cel, sper ca o sa ma ajute….cumva, nu stiu cum, sa o duc la capat si cu licenta. despre asta o sa scriu cand o sa am destul curaj.

ah, si am uitat sa zic ca printre altele, trebuie sa ma imbrac elegant – normal, doar ma intalnesc cu clientii – dar in fiecare zi?!…vreau sa zic ca vineri, dupa lucru, cand mi-am incaltat adidasii, mi-am luat niste pantaloni largi si o bluza cu gluga a fost raiul pe pamant! nu as fi crezut vreodata ca dispozitia mea se poate schimba atat de usor de la o pereche de papuci. dar, se pare ca invat lucruri noi in fiecare zi…chiar si despre mine.